Dor de ducă

Intotdeauna mi-a placut sa plec de acasa, sa calatoresc, sa-mi imaginez ca sunt in mari expeditii.

Primele calatorii au fost in spatele casei, apoi in gradinile din aproprierea casei, unde plecam pentru cateva ore care ni se pareau zile pregatiti de aventura. Iar sentimentul asta de duca mereu mi-a dat energie, mi-a dat viata…

Mereu am plecat dintr-un loc in altul, iar joburile in care a trebuit sa calatoresc mi-au oferit multe plimbari cu trenul in care mintea mi se linisteste, in care imi vin intuitii, in care imi vine sa scriu, in care inteleg lucruri.

Plecarile intotdeuna mi-au adus intelesuri noi despre mine, relatii, viata mea si m-au ajutat sa ma asez din nou in mine. Nu e vorba despre ce vizitez, ci cum anume ma traiesc in aceste calatorii…

Sunt pe punctul de a incepe o noua calatorie, cea mai grozava de pana acum si sunt extrem de fericita….Simt ca trebuie sa plec ca sa pot ajunge acolo… Simt ca aceasta calatorie imi aduce deja perspective noi si ca ma hraneste deja.
Sunt fericita, norocoasa, binecuvantata si protejata de ceva mai inalt, divin care are grija de mine cu multa iubire

Primesc. Iubesc si ma Bucur.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s