Făt Frumos de pe face book

I-am vazut poza pe facebook prima oara si fara sa-i stiu numele, cine e sau ce face ceva in mine a spus „vreau sa=l cunosc”. Stiu ca povestea incepe siropos si telenovelistic dar asta e adevarul. L-am vazut si ceva instant m-a atras la el…avea barba si un aer de barbat matur cum mi-am dorit de mult sa cunosc.

I-am scris ca vreau sa stiu mai multe despre proiectele sale, ca mi se par interesante si ca mi-ar placea sa-l cunosc daca ajunge si in orasul meu cu munca lui. Mi-a raspuns deschis ca e bucuros ca i-am scris si ca vrea sa vina in orasul meu cu proiectele lui, doar ca eu sa ma hotarasc cand…Serios!!!???

I-am spus data…el a spus da si brusc m-am trezit ca lansez un proiect, ca organizez niste workshop-uri a unui barbat pe care nu-l cunosc decat de pe facebook. N-avea unde sa stea asa ca l-am chemat sa stea la noi.

Cand l-am cunoscut mi-am dat seama ca nu seamana deloc cu persoana din poza, si ca nu imi mai trezeste acel feeling. A fost primul si singurul barbat de pana acum despre care nu mi-am facut o parere dupa ce l-am cunoscut, despre care nu puteam sa spun nimica. Parea din alta lume, parea strain de mine.

Iar intr-o noapte am hotarat sa dormim impreuna. A fost prima noapte de dragoste care m-a deschis spre o noua intelegere. Tot ce am facut a fost sa respiram, sa ne simtim energia, sa simt iubire, sa simt ca ma topesc, ca m-am pierdut in el, ca nu-s. O noapte atat de intensa incat am simtit cum se contopesc intr-un singur moment de iubire tot ce am trait timp de un an (cartile si ce mi-au adus ele, calatoriile mele prin delta, intelesurile despre iubire si relatii, neamtul care m-a invatat sa imbratisez, bihuhurile spirituale pe care le aflasem de la o prietena, etc) totul ca un flashback, intr-o secunda, in bratele lui..Nu-mi venea sa cred ca pot sa simt orgasm prin maine, prin corp, ca ma topesc…

Au urmat 2 saptamani de mahmureala energetica, in care de cate ori ne imbratisam eu ma pierdeam, sau imi veneau fragmente de versuri, melodii cu anumite mesaje. A fost o intalnire nebuna, intensa si care m-a deschis prin toata fiinta mea..Si m-a rasfatat cum nu am mai fost…si mi-a aratat cum sa traiesc altfel iubirea….si cum sa iubesc si sa ma topesc in actul de iubire cu el, cu universul si sa simt divinul…

Au fost 2 saptamani nebune, in care nu am putut vorbi mare lucru, in care mai mult am plutit…iar apoi a devenit din nou un strain…si azi cand ne vedem nu am ce sa-i spun, nu trezeste absolut nimic in mine, ca si cum acest om nu ar fi fost in viata mea.

Daca am reusi sa luam de la fiecare om cu care ne intalnim darul pe care are sa ni-l dea, atunci am trai mult mai plini, mai fericiti si nu am intra in relatii care ne fac nefericiti dupa un timp. E posibil ca acest om sa fi avut un simplu mesaj sa ne dea si noi am interpretat asta ca o relatie.

Daca doar ne-am darui ce avem de dat, nu am mai fi nefericiti, nu ne-am mai chinui sa sustinem relatii care nu merg, nu ne-am invinui atata. Am trai fericiti si in armonie cu ceilalti. Si poate nu ar mai fi relatii, dar am fi mai fericiti….