Cum am învățat iubirea de sine

Sunt intr-un moment de bilant in viata mea. Intr-un moment in care inchid capitole. Intr-un moment in care imi vine sa daruiesc sa daruiesc. Intr-un moment in care imi vine sa-mi iau la revedere. Intr-un moment in care simt atata liniste in interior. Intr-un moment in care inteleg ce inseamna sa ma iubesc. Intr-un moment in care ma uit la mine dinafara si zic WOoowww. Intr-un moment de recunostinta profunda…..

In ultima vreme multa lume ma intreaba ce au in comun activitatile pe care le fac in paralel si atat de diverse…… Ma uit si eu cu amuzament ca azi organizez un eveniment sportiv, maine fac plantari, peste cateva zile vorbesc de reciclare, apoi sunt pe tocuri la un eveniment de business si ma intretin cu directori de firme mari sau in cateva zile foarte flower power la vreun grup de meditatie…E atat de fain si de tare in acelasi timp.

M-am luptat mult timp sa-mi gasesc misiunea, directia, ceea ce vreau sa fac in viata. Am crezut mereu ca trebuie sa fie o singura chestie care te umple de energie si iti da viata. Dupa ce am experimentat atatea domenii pot spune ca nu-i adevarat. In ultimele 6 luni am gestionat 4 proiecte in paralel total diferite (sport, reciclare, business events, spiritual events) si mi-au placut fiecare in parte.

Si am realizat ca de fapt ceea ce tine aceste proiecte impreuna, sau ceea ce au aceste activitati in comun sunt EU, sunt lucrurile care imi plac, care ma fac sa-mi exprim pasiunea, creativitatea. Si ca Eu sunt de fapt Misiunea, directia mea. Iar cand mintea incearca sa ma puna intr-un loc sau altul ma strang ca o smochina deshidrata. Imi place sa fac multe lucruri si total opus…pentru ca e ceva mai profund care le aduce pe toate impreuna.

E vorba de cine sunt eu ca Fiinta. Sunt un spirit liber care nu ma potrivesc in organigrame, care imi fac treaba daca ma lasi sa ma exprim cum imi vine, care crede in oameni si in forta lor, care crede ca prin actiunile noastre putem aduce o contributie comunitatii in care suntem.

Am 29 de ani si un cv pe care nici un recruter nu mi l-ar lua in seama pentru vreun post important. Dar e un cv care pentru mine arata ca sunt un Spirit Curajos care imi asum riscuri si imi place.

In clasa a VI a cand sora mea isi repeta poezii si cantecele in franceza m-am hotarat sa urmez un liceu in care sa studiez franceza. Asa ca la 14 ani fatuca de la tara desi in generala nu am vorbit in lb franceza niciodata, dar datorita meditatiilor am intrat la liceul dorit. In prima zi de scoala cand in clasa au intrat 3 profesoare de franceza si eu nu am inteles nici o iota din ce au spus timp de o ora, m-am indoit daca voi supravietui anilor de liceu. Si am supravietuit celor 9 ore pe saptamana de franceza, colegelor care erau olimpice la franceza si am invatat franceza pentru ca mi-am dorit asta.

In liceu m-am hotarat ca vreau sa plec la facultate in Cluj. Asta inseamna sa ma mut de la Baia Mare intr-un oras de care nu stiam nimic si sa urmez o facultate (asistenta sociala) despre care nu stiam nimic. Impotriva parintilor m-am urcat singura in tren si m-am dus la Cluj. Am plans atata pe strazile din cluj la inceput pentru ca nu stiam sa citesc o amarata de harta, pentru ca orice intrebam era dupa colt, pentru ca numerele pare erau pe o parte iar cele impare pe cealalta parte. Am intrat doar la distanta dar am ales sa continui visul de a merge la facultate.

Dupa primul an cand tatal meu a murit m-am hotarat ca ma voi muta la Cluj ca sa pot face fata socului. M-am transferat la zi si am inceput sa fac multa practica. Am inceput sa lucrez cu femeile victime ale violentei domestice, cu copii surzi, nevazatori. A fost momentul in care am inceput sa organizez evenimente publice. E momentul meu de feminism exagerat in care eram pentru egalitate de sanse. Mi-am facut lucrarea de licenta pe violenta in cupluri si am descoperit cata violenta emotionala exista intre doi oameni care se iubesc. Am invatat sa devin responsabila pentru ceea ce aduc ca femeie intr-o relatie si fata de ceea ce accept.

Datorita facultatii am ajuns sa lucrez in penitenciar la Bistrita, Baia Mare. Faceam interviuri si grupuri de suport cu barbatii, minorii si femeile. A fost cea mai tare experienta in care am invatat ce inseamna toleranta, iubirea unei persoane dincolo de crima facuta. Cand am intrat prima data in curtea penitenciarului intre 500 de persoane private de libertate singura a fost momentul in care am simtit ce inseamna frica pe care creierul tau o poate genera instant. Am lucrat cu grupuri in care dincolo de fapte (violuri, crime, jafuri) am cunoscut oameni si am inteles dinamici in care ne jucam – provocare, intimidare, acceptare neconditionata, limite.

Dupa experienta din penitenciar mi-a zis ca vreau sa fiu un Trainer. Si am intrat intr-un proiect national iar dupa 6 luni si selectii dure am fost printre cei 40 din 400 de tineri care au finalizat programul. O experienta fantastica la nivel personal care a inceput in 2006 si s-a incheiat in 2009, timp in care am lucrat cu peste 800 de tineri in trainingurile organizate de minister. Experienta aceasta m-a invatat sa fac training de proces de 7 zile, care sa-i schimbe viata omului care a venit.

Dupa facultate mama ca sa ma santajeze sa ma intorc la Baia Mare a oprit teava cu banii. Asa ca m-am incapatanat si fara vreo sansa de venit rapid am devenit vanzatoare intr-un magazin de cadouri. Am lucrat cateva luni si mi-a dezvoltat fantastic perceptia despre afacere, antreprenoriat, creativitate, relatii cu clienti.

Desi am intrat prima la 2 masterate am renuntat la ele, pentru ca am realizat ca inseamna o pierdere de vreme. Si am ales a trai, a experiementa lucrurile si de a invata practic. Buna alegere!

Dupa ce am aplicat pentru un job de vanzatoare la o casa de moda, surpriza mi-au oferit locul de asistent resurse umane. M-am trezit la 24 de ani ca gestinam 180 de angajati, 6 magazine, fara vreo experienta practica, insa multa teorie…Wooowww a trebuit sa dau afara echipe care furam de miliarde, sa creez noi echipe, sa inteleg si sa dezvolt cultura organizationala, sa inteleg dedesubturile financiare. Am invatat atunci ca omul este singurul lucru care iti aduce profitul tie ca firma, ca toate diplomele nu conteaza la angajare daca nu ai abilitatile necesare. Am invatat ca la angajare nu se cauta cel mai bun profesionist, ci cea mai potrivita persoana pentru firma. Am invatat ce inseamna vanzarile, ce inseamna customer care, ce inseamna sa dezvolti echipe si afacerea.

Dupa un an in care am fost fortata sa iau decizii care erau impotriva sistemului meu de valori am ales sa plec. Mi-am dat demisia si timp de 7 luni am lucrat ca voluntara la Institutul de Pace din Cluj PATRIR unde am coordonat centrul de training si am dezvoltat actiuni locale pe partea de egalitate de sanse, multiculturalism. A fost o perioada in care mi-am largit urechile si am invatat despre comunicare non-violenta, transformarea conflictelor, multiculturalism si pentru ca am avut un sef strain am invatat engleza pentru prima data.

Am cedat financiar dupa cele 7 luni si m-am intors la magazinul de cadouri unde am deschis un a doilea magazin. Am aplicat ceea ce am invatat in hr.

A fost o perioada foarte grea de lupta interioara in care ego-ul meu suferea ca uite unde am ajuns, mintea mea spunea ai nevoie de bani, sufletul meu spunea ce vrei tu sa faci????

Asa ca in urmatorii 2 ani am plecat si am venit din aceasta mica afacere. Patroana a devenit una din cele mai bune prietene, am mai deschis un magazin si mi-am gasit pasiunea prin decoratiunile pe care le faceam in aranjarea magazinului, prin interactiunea cu clientii.

In restul timpului am dezvoltat proiectul Playground spatiu de joaca pentru oamenii mari si am organizat campanii si evenimente pentru ong-urile din Cluj, am mai tinut traininguri pt tineri.

Intre timp am mers la multe traininguri pentru tineri internationale in special de dezvoltare persnala. Am organizat unul si in romania. Am invatat ce inseamna increderea si ca lucrurile nu sunt asa cum par.

In 2010 m-am indragostit rau de tot, iar in 2011 mi-am facut bagajul am venit la Bucuresti unde am luat direct interviul si unde am ramas. Dupa plecarea de la Baia Mare a fost al doilea gest nebun de curajos.

Bucurestiul mi-a adus un proces de curatare de straturi artificiale care nici nu stiam ca le am pe mine, neadevaruri despre mine, despre barbati, despre relatii, despre ce imi doresc. Am incercat terapii, scoli, teorii si am incercat pana am cernut suficient sa-mi gasesc centrul si adevarul meu interior. Si e wowww cat de bine se poate simti.

Aici in Bucuresti am ajuns sa lucrez intr-un ong de mediu iar apoi sa intru si in organizarea celui mai mare eveniment de business si antreprenoriat din Romania si sa organizez evenimente de dezvoltare personala si spirituala, seri de meditatie.

Ce uneste toate aceste experiente e dorinta mea de a spune DA atunci cand oportunitatea vine, curiozitatea de a incerca, invata lucruri noi, dorinta de a iesi din zona de confort, Pasiunea cu care imi fac munca.

Am lucrat mult pe gratis sau salarii mici dar asta nu mi-a afectat pasiunea/creativitatea ci doar mintea si m-a dus in stari de panica financiara. Mi-am oferit darul si am stat intr-un loc pana cand mi-a folosit si mi-a adus un plus sufletului. Am invatat asa ce imi face sufletul fericit/nefericit, am invatat care imi sunt lucrurile, relatii care imi dau/iau energie, am descoperit care imi sunt calitatile si sa mi le exprim in munca mea, am invatat ce imi place si ce nu imi place sa fac sa deleg, am cunoscut oameni extraordinari si mi-am auzit vocea sufletului ce isi doreste, daca ii e bine.

Cred cu tarie ca dupa ce traiesti atatea experiente diverse poti spune ce iti place, cum iti place si nu mai exista doar X sau Y. Te gasesti pe TINE care poti sa fi in multe feluri si locuri.

Dincolo de carti de vizite cu titluri pompoase, cv impresionat, dincolo de bonusuri si salarii uriase ALEG sa Fiu un Om Fericit, un Om Liber care chiar atunci cand oboseala i-a pus capac sa fie fericit de ceea ce a realizat. Aleg sa merg unde simte sufletul ca trebuie sa fie pentru a se exprima cu toate darurile pe care le are.

Nu regret nici o experienta in care am suferit, nici o experienta in care m-am pus desi stiam ca nu e pentru mine, pentru ca asa mi-am vazut ranile, mi-am vazut limitarile, mi-am vazut dorintele, nevoile si am invatat sa nu ma inghit rahat de la orice persoana, sa imi impun limite si sa-mi dau voia sa injur colorat. Adica sa fiu un om Viu, Onest si Autentic.

Sunt fericita ca dupa multe salturi curajoase care au tinut cont de exterior: job-uri, barbati ALEG acum o experienta pentru sufletul meu. O calatorie de explorare si inflorire a mea ca Femeie. SImt ca e o renuntare a lucrurilor pe care le stiu, pentru a sta pe o insula din Thailanda unde nici macar nu stiu cum sa ajung, unde nu voi avea un job platit care sa-mi asigure linistea mintii.

Plec insa pentru ca intr-o zi m-am intrebat care imi sunt obiectivele si visele pentru urmatorii 5 ani pentru viata mea. Si amuzata mi-am data seama ca nu am obiective, ca nici nu-mi pasa de ele. Si ca mi-as dori sa stau intr-un centru, comunitate spirituala minim 3 luni pentru a incorpora aceaa liniste multa tanjita. Iar dupa o saptamana am primit aceasta oferta de a sta 6 luni cu masa, casa asigurate intr-o comunitate spirituala, cu oameni pe care ii iubesc si ii admir….Si am zis gata I Make the JUMP!!!!

E un salt care aduce in mine entuziasm, frica, bucurie, teroare, deschidere, inchidere si o Uriasa Incredere ca voi fi la locul potrivit si ca sufletul ma ghideaza spre ce am nevoie.

Simt acum ca uitandu-ma in spate si recunoscandu-ma pentru ceea ce Sunt, pentru Curajul si Riscurile luate, pentru experienta acumulata asta inseamna IUBIRE DE SINE.

Si traiesc in mine o Incredere care ma face sa raman in starea de observator si sa ma uit la directia in care viata mea merge, sa Accept si sa curg cu ea….Doamne cat de pretioasa e aceasta lectie….

Am scris acest post pentru ca trebuia sa iasa din mine de cateva zile incoace….Imi si dedic urmatoarea piesa asa ca reminder!!!

Si ma iubesc, ma iert  si imi multumesc!!!