Frica și abandonul capetele aceleași frânghii

Ziua 0

Nu prea am dormit azi noapte decat o ora. E o agitatie a mintii, o stare de vigilenta si ageritate, o bucurie si o frica in acelasi timp…Oare ce fac??? Nu sunt constienta in ce ma arunc….vorba lui Vibi o mare masturbare mintala ce tine de vreo luna jumatate.

Ma simt ca si cum ar urma sa sar cu parasuta. Entuziasmata de idee dar facand in pantaloni in timp ce urc cu avionul, total ingrozita si clar nu vreu sa sar decat impinsa cu forta. Nimeni nu-ti poate garanta ca plonjonul o sa fie super fain, ca o sa-ti placa experienta. Simt ca e un nimic negru si foarte dens pe care nu reusesc sa-l decodific. Nu am informatii pe care sa ma bazez doar poze din locul magic. Mi-e greu sa cred ca e pe bune si adevarat si ca asupra mea se revarsa atata fericire. E ca si cum te-ar iubi Brad Pitt numai pe tine, si te-ar alege dintre toate Angelinele. O iubire/ o experienta care simti ca e prea mult de dus. Cam asa simt si eu. Oare chiar e adevarat? Oare chiar sunt eu cea care ajung in Rai exact asa cum am visat?

Ma simt ca un Iuda care nu crede pana nu pune mana….Mi-e frica sa ma bucur, mi-e frica sa primesc binecuvantarea pe care o simt.

Oricum e aceasta experienta, e o extraodinara ocazie de meditatie in daily life. Am inteles in sfarsit ce vrea sa spuna citatul “It’s about the journey and not about the destination”.

Cum zic multi mistici traim foarte mult in viitor. Chiar facand mancare ne gandim ce gust va avea si cum o vom servi pe masa, facand dragoste ne gandim cand si cum vom avea orgasm, urcand un munte ne gandim cum ne vom simti in varf sau cat mai e de mers. Mintea noastra e setata pe obiective, pe a indeplini, spre a ajunge intr-un punct.

In acest drum mi s-au inchis niste usi iar procesul nu a fost cel mai usor si rapid, motiv pentru care am invatat sa am rabdare, sa observ, sa las lucrurile sa fie asa cum vor ele sa fie. Ca exista un ritm, un timp al lucrurilor si ca trebuie sa ma las condus de el. Iar avand atata lume in jur entuziasmandu-se ca eu plec pe o plaja exotica si neintelegand starea mea de pierdere si de frica pe care o traiam mi-am dat seama cat de usor e sa iti faci vise, proiectii, minciuni, angoase fara sa ai nici o informatie despre cum e acolo. Iar mintea are de lucru non-stop, ca o moara fara concediu.

Intr-o zi am plans si am fost trista toata ziua pentru ca am auzit ca vor fi pe insula maimute. Nu-mi plac si nu vreau sa fie. M-a agresat una la zoo cand eram mica si am declarat razboi speciilor. Bun motiv de tristete, nu?

Intr-o alta zi am fost trista ca am renuntat la oferta de job care mi-ar fi umplut ego-ul pana la conformatia unui jucator de rugby.

Motive si motive pe care minte ni le da sa nu fim aici, sa nu traim in prezent. Ori jelesti si nu vrei sa lasi trecutul precum un copil care nu vrea sa renunte la paturica lui cu care dormea, fie te arunci in viitor unde visezi si fabulezi dupa bunul plac construindu-ti o lume frumoasa dupa chipul si asemanarea asteptarilor tale.

dd35638

Cum ar fi sa fiu aici, acum?

Am avut experienta unei morti. M-am simtit luna asta ca si cum ar trebui sa mor, sa moara o parte din mine. M-a simtit ca in procesul din Die Before You die – mai ai 72 de ore de trait!!! Cum alegi sa iti traiesti viata?

Mi-am vizitat familia ca un fel de la revedere si am inteles ca multa vreme m-am simtit vinovata ca trebuie sa ma intorc in satul meu si acasa la ai mei si ca ar trebui sa simt aceleasi emotii, fluturasi. Am incercat sa recreez experiente frumoase pe care copilul meu si le amintea, m-am mintit ca e aproape la fel, am incercat sa-i schimb, sa fiu mediatorul dintre ei si sa-i aduc spre adevar. Si desi de mult timp simt ca locul meu nu mai e acolo, ca nu simt sa revin, am facut-o pentru ca asa trebuie si pentru ca m-am lasat invinovatita usor ca sunt naspa ca nu simt sa fiu cu familia, ca nu-mi exprim iubirea. Dar adevarul e ca Acum in momentul asta din viata mea nu simt asta. Ma simt stoarsa de energie de discutiile in care ne plangem dar nu vrem sa ducem discutia la alt nivel, in care vrem sa avem dreptate. Si Acum nu sunt dispusa sa fac ceva, sa am rabdare. Simt altfel si nu mai vreau sa-i salvez, sa-i ajut, sa-i duc spre lumina si intelegere. Fiecare avem drumul nostru si fiecare traieste asa cum alege, asa cum simte si ca nu pot forta pe nimeni sa fie altfel.

Plecand din sat mi-am dat seama ca acum 12 ani cand am plecat, am plecat pe bune. Si sunt recunoscatoare bogatiei pe care o am in mine datorita locului in care m-am nascut, m-am exprimat, am hoinarit, am visat….DAR am PLECAT. Si pot sa ma intorc in vizita dar e total diferit decat daca m-as reintoarce.

Si am Acceptat asta…

Si ieri m-a fulgerat: plec intr-un centru Osho in care lumea ma va striga, ma va cunoaste doar cu numele de sannyas. Voi fi doar Rashmi pentru ei, fara trecut, fara alte conotatii. Ma vor cunoaste pe mine si eu voi ajunge sa ma cunosc pe mine, asa cum sunt ACUM.

Si toate lucrurile care s-au potrivit: faptul ca mi s-a construit o casa noua, faptul ca imi voi serba ziua de nastere pentru prima data ca Rashmi, faptul ca imi vor spune doar Rashmi e o sansa de a ma trai de la zero, din constiinta acestui spatiu de nimic si de totalitate.

Si e fantastic cum anul asta a fost un an in care am avut sansa de atatea momente in care am simtit ca m-am nascut din nou: momentul de celebrare de sannyas, momentul din trainingul lui Devapath in care am simtit cum energia lui Osho ma patrunde si ma deschide ca intr-un darshan energetic, momentul din meditatia mortii in care am inteles de ce sunt unde sunt si mi-am imbratisat calea si momentul acum.

Pot sa spun doar ca Doamne Doamne ma iubeste rau de tot…..

E fenomenal sa ma observ, sa ma simt, sa simt ce si cine e important, sa vad ce frici am si cum reactionez la ele. Chiar inainte sa incep calatoria am avut niste experiente atat de implinitoare.

E minunat sa vad cum am luat-o pe aratura cu aceasta plecare si m-am comportat tare ciudat dar e interesant cum reactioneaza oamenii cand aud ca urmeaza sa pleci:

  • Unii o iau ca pe ceva normal pleci undeva in vizita
  • Unii iti spun sa te distrezi pana cazi jos, sa te bucuri de viata si sa profiti la maxim
  • Unii nu mai vorbesc cu tine pentru ca cad in plasa comparatiei cu tine
  • Unii se bucura imens pentru tine si te inconjoara cu toata iubirea
  • Unii cred ca esti foarte curajos sa faci o asemenea aventura
  • Unii devin disperati si vor musai sa se vada cu tine
  • Unii brusc isi cresc interesul pentru tine si viata ta

E interesant cum simt ca se cern in asemenea momente oamenii care chiar conteaza in viata ta si care iti sunt prieteni ACUM. Si prioritatile tale devin mai clare: chiar vreau sa fac acest lucru? Chiar vreau sa ma vad cu aceasta persoane? Ce e important acum? Ce imi aduce energie?

O interesanta oglindire a fost talentul meu de a atrage barbatii indisponibili emotional in viata mea. Cu cat ii vreau eu mai mult si sunt pregatita sa ma deschid, sa impartasesc, sa ofer cu atat fug, dispar, sunt ff ocupati sau imi explica ca devin depedenta, imi vorbesc ca se intimideaza de mine ca femeie independenta sau incep sa se comporte ca niste pacienti la terapie. Cu cat anunt iminenta plecarii devin agitati sa ma vada, sa iasa cu mine, sa-mi faca declaratii de dragoste. Si toate sunt niste mari minciuni pe care eu am ales deseori sa le cred, ca le gasesc explicatii. Am ramasa socata sa vad ce magnet am pentru genul asta de barbati, si am inceput sa disting mai usor ce e minciuna, ce simt, cum reactionez, ce am nevoie, ce limite pun. Mi-am gasit cumva un fel de check list pentru barbatul indisponibil emotional care il atrag in viata mea. Cu toata recunostinta de a-i avea in viata mea si a-mi oferi aceste oglindiri va multumesc si mergem mai departe fiecare spre a gasi oamenii langa care sa ne simtim liberi sa ne exprimam, sa fim naturali.

Am impresia ca in viata desi am putut sa aleg varianta soft, usoara, pufoasa am ales calea grea, cu suferinta si obositoare. Poate gandurile inoculate ca nu primeste nimic gratis fara sa dai, trebuie sa muncesti din greu ca sa meriti ceva frumos si-a facut datoria bine, ca nu poate fi asa frumos sa fie adevarat.

Pana acum in viata mea mi-a fost greu sa primesc iubirea, aprecierea, daruri, prietenia pe care le merit si care sunt normale sa fie in viata fiecarui om. Simteam ca sunt prea mult de dus, ca nu pot sa includ in corpul meu aceste lucruri si plangeam de cate ori apareau si atunci asa faceam incat sa ajung in situatii in care primesc putina si chinuita iubire, multa treaba si suturi in fund si apreciere in ceruri. In concluzie pentru ca nu credeam ca merit ma supuneam unor situatii in care sa ma chinui, sa sufar, sa plang de singurate si de durere, sa simt disperare.

Kaifi mi-a spus anul asta: Ti-e frica sa te traiesti! Ti-e frica sa iti traiesti lumina din tine, frumusetea care e ca un soare!

Pana sa-mi spuna toate astea nici nu stiam ca exista. Rashmi inseama Ray of Light si practic e ceea ce mi-am ales sa traiesc acum in viata mea. Sa ma Stralucesc! Sa ma arat, sa ma bucur de mine!

parachu1

Iar calea tantrei pe care am pasit acum si care simt ca e calea autentica: tantra in experienta de tu cu tine in primul rand simt ca e o calatorie de Expansiune, de Crestere interioara si de renuntare de straturi care nu mi se mai potrivesc.

Mi-am pus prea multe lucruri in rucsacul urias si ma doare spatele. E o meditatie tare faina sa devin constienta de cate lucruri car dupa mine in viata de zi cu zi crezand ca as putea avea nevoie de ele intr-o zi. Cum sa fiu libera cand inca duc dupa mine atatea lucruri mici, micute? Cum sa zbor si sa alerg goala cand am atatea lucruri cu mine care imi asigura o siguranta si securitate a mintii.

Simt ca e o calatorie spre simplitate si extaz, spre nesiguranta si siguranta momentului acum, spre bucurie totala de ceea ce am si renuntare fata de orice stare. O calatorie spre incredere si prezenta, de adancire in cine sunt eu ca fiinta.

Stau si ma bucur ca scriu, m-am umplut de bucurie si iubire. Ma bucur de un caramel machiatto fiind eu cu mine si Krishna Das cu mantrele sale.

Gustul de dulce caramel bucura copilul meu interior care de dimineata are nevoie de mangaiere si iubire. Pe cana dintre toate cuvinte unul imi sare in ochi ENJOY!

Si dupa cum zice Osho: “Ce sa fac atunci cand simt frica??? Doar relaxeaza-te. Tot ce trebuie sa se intample se va intampla de la sine”

Rashmi

9.12.2012

Budapest

13:22

3 thoughts on “Frica și abandonul capetele aceleași frânghii

  1. liliana caraveteanu says:

    Iti multumesc,draga mea Lia,pentru impartasire.inca o data imi dau seama ca nimic nu e intamplator…ca nu ne am intalnit asa…degeaba😁.traiesc aceleasi stari…a inceputului de drum…e frica…mi e greu sa las sacii care i am carat…. ca si cum rup din mine..si doare…si plang..Incerc sa nu fug de stare si stau asa cu mine..ma simt. ..si imi sunt draga.te iubesc draga femeie.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s