Un post scris de un barbat!!!
Deunăzi mă simțeam destul de absent din realitate. Nu eram o companie prea amuzantă.
Tu te simți uneori așa? Irascibil, țâfnos sau pur și simplu greoi?
Ai simțit vreodată că tot ce vrei e să te retragi de lângă oamenii la care ții cel mai mult?
Sau…ai simțit vreo creștere în ceea ce privește consumul tău de zahăr? Să navighezi pe facebook, sau doar să vrei să tragi un pui de somn și să „oprești” totul pentru un timp?
Înainte de a avea vreun instrument care să mă ajute, am făcut toate astea, și mai multe.
Le-am spus „depresia” mea. Nu era plăcut să fii în preajma mea.
Toată lumea mă deranja, așa că i-am dat la o parte în mod inconștient…
Dar apoi, când în cele din urmă am găsit timp pentru a fi singur, am descoperit că de fapt nu vroiam nici să fiu singur.
Trebuia să fac ceva, iar atunci când nu mă distrăgeam eu singur, eram doar cu mine însumi, omul din oglindă, iar mie nu îmi plăcea cine sunt, așa că nu îmi plăcea să fiu cu mine.
Undeva în adâncul meu, îmi doream foarte tare să fiu conectat, dar mă împotriveam.
Obiceiul meu inconștient de care nu știam, era de a mă retrage, a mă închide, a evita și a ignora.
Hmmm….Fir-ar să fie!
Te recunoști în această descriere? Sau pe partenera ta?
Ce naiba se întâmplă?
Odată ce am început să lucrez cu mine și am aflat despre „problemele” relației mele, am descoperit că atunci când mă comport cum vi-am descris mai devreme, e mai serios decât pare.
Ceea ce am aflat e că eram stârnit de vreo situație legată de relație (cum ar fi o ceartă sau un dezacord cu partenera mea) sau vreo nesiguranță din viața mea.
Cam toată lumea mă deranja și eram mai mult sau mai puțin convins că oamenii „aceia” erau problema.
Dar la o cercetare mai amănunțită, am descoperit și că de fiecare dată când mă simțeam astfel, eram de asemenea deconectat de persoana cu care mă întâlneam, de prieteni, de membrii familiei.
Observați-l pe „eu” aici. Eu eram deconectat de toți, ceea ce însemna că eram de asemenea deconectat de mine.
Deconectarea era problema…
…și ceva mă declanșa să simt astfel, așa că aveam două zone ale mele unde era nevoie să mă adresez. Și este foarte comun să te deconectezi după orice fel de jignire, ceartă, discuție sau dezacord.
Aceasta era o descoperire majoră, care mi-a schimbat cursul relațiilor mele pentru totdeauna.
Dar de ce ne deconectăm?
Pe scurt, deconectarea este o strategie de rezistență pe care cu toții am învățat-o în copilărie pentru a scăpa de o experiență directă (emoții, durere, jignire, etc.) pe care foarte puțini dintre noi știau cum să o gestioneze. Așa că te-ai disociat sau „ai fugit” în mintea ta și de corpul tău. Dacă ai fost un copil normal, „ai ieșit” din prezent, te-ai „distanțat” sau ai plonjat în spațiul magic al minții tale.
Nu te-ai „conectat” cu adevărat cu oamenii. Te-ai „conectat” cu lucruri: cărți, idei, natură și lumea exterioară.
Dar la un nivel subtil, erai singur.
Acesta este răspunsul de „fugă” al sistemului nervos și este un mecanism de adaptare genial în fața supărărilor sau provocărilor din relații.
Știind acest lucru, te poate ajuta să fii blând cu tine când „fugi” în mod inevitabil atunci când lucrurile devin dificile într-o relație („Fuga” poate arăta ca și când ți-ai asculta partenera, dar ești în altă parte. Ești la sute de mile depărtare, gândindu-te la altceva).
Și asta un e tot!
După ce-ai descoperit că ești deconectat, trebuie să găsești factorul declanșator, sau sursa.
Dar ajungem și acolo într-un moment.
Mai întâi, cum știi că tu sau partenera tău sunteți deconectați, și care sunt semnele? Iată meniul meu al celor mai comune 10 semne (îndrăznește să-l treci și pe-al tău mai jos):
Semne și simptome că sunt deconectat:
1. Nu mai sunt prezent din punct de vedere emoțional sau disponibil în relațiile mele. Sunt cumva „pe jumătate acolo”.
2. Nu mă simt conectat la sau cu partenera/ul meu
3. Sunt absent. Eu sunt tipul țâfnos de la băcănie. Am o vibrație depresivă în general, sunt nemotivat, lipsit de inspirație.
4. Sunt irascibil, mă supăr ușor. Țepii mei de porc spinos se extind. Sunt mai puțin abordabil, și alții pot simți asta.
5. Flatările au efect. Fața mea arată serioasă, mohorâtă și impasibilă. Dacă zâmbesc, e fals. Îmi simt mușchii faciali contractați.
6. Pielea mea e sensibilă la atingere și aspră și nu-mi place când partenera mă atinge.
7. Chestii minore mă „declanșează” și intru în certuri prostești despre nimic cu partenera mea, și las mărunțișurile să mă necăjească.
8. Mă consum, iau medicamente și mă distrag. Observați dacă faceți cumpărături, luați câte o gustare, vă verificați e-mailul tot la 2 minute, consumați zahăr, alcool, marijuana, materiale pornografice, stați pe Facebook, vizionați filme, faceți sport și orice vă face să scăpați de ceea ce simțiti cu adevărat. Aceste comportamente sunt toate foarte normale și acceptabile din punct de vedere social (poate cu excepția pornografiei).
9. Tratez femeile ca pe obiecte (le depersonalizez), ceea ce în cele din urmă obișnuia să ducă la consumul de pornografie (înainte să mă las de aceasta). Acest lucru este foarte comun în cazul bărbaților.
10. Mă izolez, dând oamenii la o parte inconștient, dar în același timp îmi pare rău pentru mine și vreau ca cineva să mă remarce.
Sunt sigur că te poți raporta la câteva dintre acestea, așa-i?
Ține minte că primul pas este să recunoști și să fii conștient că într-un fel sau altul ai pierdut conexiunea… Mi-a luat destul de mult să pricep asta. Nu aș fi fost în stare să înțeleg de unul singur. Am avut nevoie de călăuze de încredere, prieteni grozavi și o femeie puternică în viața mea.
Odată ce recunoști că ești deconectat, al doilea pas este să găsești sursa (vezi mai jos), iar cel de-al treilea pas este să te conectezi din nou cât se poate de repede (vezi mai jos).
De ce?
Odată ce te reconectezi cu tine însuți, e ca și cum ar reapărea soarele după o zi noroasă mohorâtă.
Dacă poți învăța cum să te re-conectezi cu tine însuți și să revii în propriul tău corp și în inima ta, viața ta e pur și simplu mai strălucitoare, poți realiza mai multe, ești mai puternic, mai lucid și la subiect.
Să fii în inima ta este locul unde sunt depozitate„bunurile” unei relații.
Când revii în inima ta, ești de asemenea MULT mai atrăgător pentru partenera ta.
Se simte al naibii de extraordinar să revin la cel care sunt eu.
În regulă, acuma cum naiba ajung acolo?
Iată 7 pași pentru a-ți găsi drumul înapoi la conectarea cu sinele
1. Când a început acest sentiment?
2. Ce a cauzat acest sentiment? Ce s-a întâmplat în ultimele câteva zile/săptămâni care merită remarcat?
3. Izolează întâmplarea, evenimentul sau cearta/problema din relație care te-a „declanșat” să simți astfel.
4. Vino în inima/corpul tău. Deconectarea este o altă formă de disociere și absență din prezent, în corpurile sau în inimile noastre. „Vino” în tine prin muzică, natură, mișcare, liniște sau orice funcționează pentru tine. Trebuie să găsești o cale înapoi la inima ta cea imensă.
5. Scufundă-te și simte. Așa, pur și simplu simte sincer. E ca un val și va trece mai departe.
6. Intră în relație cu un prieten apropiat. Găsește cea mai apropiată persoană din viața ta și roag-o să se „conecteze” cu tine. Consider că una dintre cele mai rapide căi înapoi la auto-conectare este printr-o altă persoană. Încearcă să recunoști ce se întâmplă. Începe prin a-i spune prietenului sau iubitei tale „Mi-e teamă” sau altceva ce e vulnerabil și adevărat (eu trec prin acest proces în profunzime în formările și cursurile mele). Fii cât se poate de sincer în legătură cu experiența ta directă.
Aceasta funcționează de fiecare dată dacă știi cum să procedezi.
7. Ia-ți angajamentul să ai grijă de problema originară. Dacă știi cum să găselti problema principală care s-a declanșat în primul rând, și începi să o lămurești, aceasta te va elibera. Ajungând la adevărata problemă data viitoare când ești provocat astfel, cu timpul va fi din ce în ce mai puțin probabil să fii „scos din peisaj” de acea experiență.
Frumusețea constă în faptul că odată ce mă reconectez cu mine, pot acum să mă reconectez cu tine. Este singura cale. Dacă nu, modalitatea ta de a „veni înapoi” este de a te reconecta cu partenera ta folosind pasul 6.
În regulă, dar dacă partenera mea este „absentă”?
Întreab-o dacă vrea ajutorul tău pentru a „reveni”. Dacă nu, las-o baltă. Aceasta este călătoria pe care trebuie să o facă ea și tu poți doar să împărtășești impactul asupra a cum e să fii într-o relație cu ea.
Exemplu: Scumpo, când tu ________ (comportamentul ei), eu mă simt _________ (impactul).
„Scumpo, când lucrezi tot timpul și te uiți la calculator sau telefon, în loc să fii cu mine, mă simt trist, singur și jignit. Poți să continui să faci orice ți-ar plăcea, dar prefer să mă simt conectat cu tine.”
Înainte de orice muncă interioară, am petrecut luni și ani manifestând semnele și simptomele de mai sus și am crezut că e normal și ca și cum trebuia să trăiesc astfel.
Cea mai mare parte din timp eram „absent” în relație, parțial pentru că nu știam cum să fiu prezent și parțial pentru că nu aveam habar ce se întâmpla cu mine și nici nu aveam vreun instrument de lucru.
Când prietenele mele încercau să mă ajute, de cele mai multe ori deveneam defensiv și negam că se întâmplă ceva.
Așadar, nu încercați să vă ajutați partenerul. De obicei veți primi doar un răspuns neconvingător. Este călătoria lor.
Voi doar împărtășiți impactul.
Acum că am instrumente, este un proces destul de clar pentru a mă re-conecta după ce las un declanșator subtil să mă „scoată din peisaj”. În plus, vreau să mă reconectez. E groaznic să fii deconectat.
Odată ce recunosc semnele și simptomele de mai sus (unele dintre acestea sunt atât de subtile încât e complicat să te prinzi repede. Uneori s-ar putea să-mi ia câteva ore sau zile), știu că trebuie să fac o prioritate maximă din a mă opri, a termina, a simți, a gestiona și a ajunge la problema adevărată.
Tu cum stai în privința asta?
Ține minte, scopul oricărei relații grozave este de a crește, de a dezvolta o legătură puternică și un cămin sigur la care te poți întoarce când apar factorii declanșatori inevitabili.
Pe curand!
Traducere Simona Nicoara.
